De ce?

Vezi mai multe din Funny pe 220.ro
     Buna intrebare! Va zic de la inceput ca aceasta postare va fi una destul de rudimentara. Sunt mult prea obosit pentru a scrie ceva cu adevarat intrigant. Acest post este dedicat tuturor persoanelor care au prieteni ce pun intrebari stresante.
     Pentru mine, cea mai stresanta dintre intrebari este: "De ce?". Un om rational ar incerca sa raspunda la aceasta intrebare, fara sa se gandeasca la consecintele ei. Una din urmari ar putea fi repetarea intrebarii, dar exista oameni care se pot abtine dupa a cincea intrebare de acest tip. Eu unul am limita la trei intrebari: daca mi se intampla sa mi se puna mai mult de trei intrebari consecutive... clachez psihic. Nu stiu cum ar fi sa am un copil care 24/7 sa ma intrebe acelasi lucru: "De ce?".
     Curiozitatea ma impinge sa va cer sa imi scrieti la sectiunea de comentarii cea mai tampita intrebare pe care ati auzit-o si sa imi mai scrieti ce ati facut in situatia respectiva.

Interesanta treaba

     Baieti destepti cei de la creativemonkeyz! In fiecare saptamana modeleaza cate un episod din idei banale, dar totusi geniale. Presupun ca deja stiti cu totii cu ce se ocupa acesti oameni. Sper ca ii stiti pe MO si pe F.O.C.A., nu vreau sa dau detalii inutile despre ei. Acesti 2 roboti sunt, cum imi place mie sa le zic, oamenii de zi cu zi. Fiecare dintre voi cunoaste cel putin un MO. Sa fim seriosi, la cati MO sunt pe acest pamant, este aproape imposibil sa nu recunoasteti o persoana cu aptitudinile lui MO.

     Acest mini-serial a starnit valuri mari prin randurile adolescentilor. Toata lumea asteapta cu sufletul la gura, in fiecare joi seara, pentru a vedea noul episod din RObotzi. Surpriza mea este urmatoarea: chiar si copii de clasa a 5-a urmaresc acest serial. Intrebarea se pune in felul urmator: ce pot intelege acele creaturi de 10-11 ani din asa ceva? (le spun creaturi pentru ca nu sunt normali: eu, unul, cand eram mic, ma jucam cu masinute, faceam castele din nisip sau pur si simplu luam un bat si sapam o groapa... dar ei, NUUUUU, jocuri pe calculator, PSP, PS3, volan, arme, chestii complicate pentru omul de rand)

     Oare ce reprezinta pentru copii aceste desene animate? Parerea mea este ca li se ofera o sursa de amuzament gratuita, dar aceasta sursa de amuzament nu este pentru varsta lor: nu sunt capabili de a intelege cinismul din spusele lui F.O.C.A.

     Ma rog... Am cam deviat-o. Ceea ce vreau sa spun este ca le influenteaza activitatile de zi cu zi (ei incercand mereu sa recreeze imaginile vazute pe calculator). Eu ma uitam la desene animate normale!!! Ma uitam la "Tom si Jerry", "Scooby-Doo", "Spider-man", nu la toate prostiile care sunt difuzate la TV, precum seriale cu Miley Cyrus, videoclipuri cu Justin Bieber si tot soiul de alti extraterestrii.

     Se pare ca iar am deviat de la ideea pe care vroiam sa o prezint :D. Incepusem sa scriu despre RObotzi. Sunt prea geniale replicile lor! Asemenea replici rar intalnesti in viata de zi cu zi, daca nu, chiar deloc. Cum poti spune ca iti doresti pestisorul de aur, dupa care sa il inghiti si sa zici "EPIC"?? Cum se poate asa ceva?? :)).

     Sa trecem la alt subiect. La ce sa trecem? Sa va mai zic ce s-a mai intamplat pe la liceu. Teme, teme si ghiciti ce.... iar teme. Sunt ingropat in hartii, carti, caiete, culegeri. Numai ca nu am pix. Deci nu s-a mai intamplat nimic deosebit pe la liceu:)). Voi trai in continuare o viata monotona pana cand cineva va interveni din exterior, imi va da 2-3 perechi de "palmi" si imi va zice: "Trezeste-te! Trebuie sa mergi la scoala!". Am vaga impresie ca va fi mama, anul viitor. 

10

     Offf! Horia daca te mai tii de mine sa scriu pe blog, te bat! Scriu cand vreau/am timp/am ce, altfel nu.
     Asa, sa incep! Cu ce sa incep? Nu prea stiu cu ce sa incep. Voi incepe cu inceputul. 10 aprilie, zi in care eu sarbatoresc miscarea de rotatie a acestei planete. 17 ani. De 17 ori m-am invartit in jurul Soarelui odata cu Pamantul.
    Cam atat cu inceputul. Daca nu vreti sa stiti despre ce s-a intamplat in aceasta zi, dati click pe butonul de back sau pe "x". Va avertizez! Continutul poate dauna grav sanatatii mentale, pentru ca daca va apucati sa cititi nu va veti mai opri decat la sfarsit (poate nici atunci, ca exemplu: minunabilul Horia).
    Trezit de telefon, mananc ceva dupa care trebuie sa stau de vorba cu fratimiu. "La multi ani" de la rude la greu. Ajunsesem sa imi zic, inainte sa raspund la telefon, "sper ca vrea sa imi zica altceva". Mai pe la un 10 am fost si mi-am luat role (cu roata de 100mm, abec 7... ofticati-va!!). Piata, bunici, piata, acasa. Am papat in fuga si "hai la o rola". am mers de mi-au sarit capacele. 5 km pe putin. Am ajuns acasa obosit si fizic si psihic. "Hai la un fotbal!". Baga-mi-as.... credeam ca am scapat. Daca ma vrea lumea la fotbal, hai la fotbal. Dupa lupte crancene am reusit sa scap cu viata. "Haide mah la o plimbare!". Hai la plimbare...
     Acum stau in pat, obosit graaav. Pentru mine, acum, in aceasta clipa, prea putine mai au importanta. Iar faza cu "La multi ani", aveti curajul sa recunoasteti, daca nu era facebook-ul nu stiati (exceptie facand persoanele care ma considera prieten). Cu alte cuvinte, chiar nu imi pasa daca ma felicitati sau nu, chiar daca gestul conteaza. Cei ce imi sunt acum aproape, imi vor fi multa vreme aproape. Dragose, iarta-ma ca nu am iesit cu tine, Andrei, scuze, dar nu am avut scapare. Horia... esti un gras (cu asta am spus totul).
     Daca acum sunteti cu obrazul crapat, inseamna ca mesajul meu si-a atins scopul.

1 Aprilie

       Just another crappy day! Nimic neobisnuit in cadrul zilei de azi, zi pe care eu o ador de obicei. Aproape ca imi facusem un plan pentru azi, dar nu a fost sa fie.
       Totul a decurs atat de monoton incat imi doream sa se termine mai repede aceasta zi. Si eu si Clatita eram morti de plictiseala. Ne rugam sa treaca ziua "mai cu talent", ca poate, dupa scoala, fiecare dintre noi va face ceva interesant, poate chiar intrigant. Inca nu am intrebat-o ce a facut restul zilei (promit ca o voi intreba maine), dar pentru mine, ca e scoala sau nu... tot aia e.
       Dupa scoala, am ajuns si eu acasa, am mancat ceva si cand sa ies pe usa striga tata: "Ia-mi ba si mie un mouse!". Of... atat imi mai lipsea. Am racolat 2 dintre tovarasi si baga mare pana in Diverta. Intram frumusel, ne ducem la raftul cu mouse-uri si ce vedem... Ia mouse-uri de unde nu-i! Norocul meu ca aveau cateva modele mai vechi (restul erau cu Ben 10 si Power Rangers).
       Cu mouse cu tot, m-am dus acasa si dupa hai la un fotbal. Ma jur ca in viitorul apropiat nu mai pun mana/piciorul/capul (sau orice alta parte a corpului) pe o minge de fotbal. In afara faptului ca toata echipa a jucat execrabil, am mai facut si 30 de flotari ca prostul. Tot ziceam eu la inceputul clasei a 9a ca nu vreau sa joc fotbal, dar cand te apuca cheful, ce s-ai faci?
       Dar gata, numai vreau sa aud de fotbal. Microbistilor... nu va convine, mergeti pe alt blog. Voi incepe sa imi bag in sange esenta de basket, poate odata si odata tot voi reusi sa dau un slam dunk. Ma chinui de la inceputul anului si usor usor imi iese:D.
       Hai gata cu sportul ca innebunesc! Va ajunge!
       Ce sa mai fac eu in seara asta? Cred ca o sa ma uit la Armageddon, din nou:D si cred ca ma voi uita la cateva episoade din House MD. De jocuri mi s-a cam luat. Chiar daca Counter-Strike-ul iti imbunatateste viteza de reactie a mainii, nu il mai vreau nici pe asta.
       In concluzie, voi juca basket si ma voi uita la filme de acum incolo. A! Si era sa uit... voi sta pe mess mai mult ca niciodata.:D

  

Lumea se intoarce cu susul in jos

        Una din cele mai ciudate zile din saptamana! Lasand la o parte problemele de dinaintea scolii, am sa va povestesc ce zi aiurea am avut. Prima ora... Fizica. Nimic anormal la aceasta ora: am stat si am dormit in prima parte a orei in timp ce restul se bateau sau cine stie ce faceau. Asa cum eram eu somnoros mi-am adus aminte ca am dupa informatica, cu doamna Pintea. In mintea mea ce era?! Cauta repede o tema si copiaz-o ca daca nu ma trezesc cu un 2! Mi s-a zis enuntul si m-am apucat usor usor de problema. In 10 minute era gata. Prima pauza. Ies frumusel afara la o tigara (ca asa se face pe la liceu), dau si la altii ca m-am trezit in bani azi. Soneria suna. Du-te in clasa, lasa fizica, ia-ti informatica. M-am miscat destul de rapid, intrand inaintea doamnei diriginte. Ora de informatica a fost mai plictisitoare decat cea de fizica. Tipam eu dupa probleme suplimentare dar nu m-a auzit nimeni (colegii care citesc se presupune ca isi aduc aminte ca vreau sa ma duc la intensiv info dintr-a 11a). La pauza du-te iar in clasa, lasa informatica, ia biologia. Ora de biologie, pot spune, ca a fost oarecum distractiva ceva cu sistemul nervos). IN SFARSIT ORA DE SPORT!! Apuc sa joc si eu basket saptamana asta. De unde basket ca m-au recrutat baietii la fotbal. Glumele din vestiar cred ca toata lumea le cunoaste: "bravo ma! ai dat cu stangul in dreptul" sau "grasule cand vezi ca vine mingea spre tine, nu trebuie sa te feresti. Trebuie sa o prinzi, doar esti portar!!". Putina relaxare in pauza (doar putina) ca trebuia sa ma duc sa ma pregatesc de testul la mate. Ne-a dat niste ecuatii de 2 lei, pe care bineinteles le-am gresit. Am dat lucrarea la sfarsitul orei, si m-am dus sa ma relaxez la o tigara binemeritata. Muzica. Ora de somn profund. Bineinteles ca mi-am primit cateva hartii in cap pe nepusa masa pentru ca in clasa era razboi. M-am dezmeticit la pauza cu gandul sa fumez ultima tigara pe ziua de azi. Ies din liceu, ma duc la locul de fumat, imi aprind tigara si pe cine vad?! Pe Ionica, un coleg mai mofturos, un rocker in devenire, cu tigara in mana.... aprinsa chiar. Am ramas un pic socat, dar mi-a trecut repede, pentru ca existau cateva zvonuri ca "pufaie". L-am strigat pe Horia, care atunci iesea pe poarta, s-a uitat un pic crucis dar nu a zis nimic. In pauza respectiva am simtit cum se implinesc vorbele colegei de banca (aka Clatita): "Sa vezi tu, ca jumate din astia, la anu', o sa fie la fumatoare cu tigara intr-o mana si cu cafeaua in cealalta". Din 3 fumatori care suntem de obicei, in curand vom fi 4. "Cei trei muschetari + d'Artagnan". Ultima ora... Romana. Am trecut la "Luceafarul". Frumoasa poezie, dar mi se pare un pic cam lunga pentru a o memora. A zis domn' profesor ca luam 10 saptamana viitoare daca o stim pe toata. Cred ca ma bag. Un 10 nu strica.

        Acum stau si ma gandesc ca maine e 1 Aprilie. Cea mai bestiala zi din an!! Guma pe scaun, pasta de dinti pe clanta, super-glue pe marker si preferata mea "DOAMNA, CADE TABLA!!!!"

Ce imi propun sa scriu pe blog?

           Grea intrebare! Nu are un raspuns exact… mai degraba, are mai multe raspunsuri. Ciudat este ca inca nu le stiu. Spun ciudat pentru ca imi place matematica, fizica, chimia, biologia unde mereu ai un raspuns exact. Ca ajungi mai greu la acel raspuns, asta e deja alta treaba. Talentul meu la romana si la arte lasa de dorit, asa ca, sa nu aveti asteptari prea mari in ceea ce priveste modul in care voi scrie.

            In urmatoarele cateva cuvinte voi incerca sa va traduc ceea ce e in capul meu. Voi pune pe blog chestii de tot felul, dar in niciun caz amintiri sau impresii de dragoste (sunt baiat si ma respect :D). Voi pune cele mai importante nimicuri din viata mea de zi cu zi (colegi care se injura intr-un mod neconventional, profesori care cad cu scaunul, etc.).

            Bine, partea cu impresii de dragoste, ramane de vazut. Sunt un om ca oricare altul si orice sentiment imi influenteaza "opera". Ca tot veni vorba de dragoste... mereu am vrut sa impart asta cu toata lumea. "Dragoste la prima vedere". Cuvinte mai nepotrivite decat astea nu exista, adica nu exista asa ceva. Suntem mamifere si ne alegem constient/inconstient perechea.

            Am cam batut campii mai sus:D. Nu conteaza, cine imi poate citi mie blogul?! Cativa prieteni si nimic mai mult. Ca sunt apropiati sau nu, cu prietenii mor de gat.

Totul are un inceput

            Nu stiu exact de ce m-am apucat sa scriu pe blog, ideea e ca am facut-o. Dat fiind faptul ca blogul este la moda, de ce sa nu incerc si eu? Din pura plictiseala sau urmarind ceva anume, m-am apucat sa scriu articole. Nu cred ca ma vor ajuta cu ceva in viata, dar un mic jurnal este bine sa il am.

            Cum a inceput aceasta poveste cu blogul? Sa va povestesc in cateva cuvinte toata povestea. Horia, un fost coleg (presupun ca il cunoasteti dupa numele Horea sau AlexJoey sau mai simplu „chestia care vorbeste mult si fara rost ”), ma tot stresa anul trecut ca isi ia telefon numai pentru a putea scrie pe blog. M-am uitat un pic ciudat la el (am zis ca are febra si ca delireaza), dar dupa noua achizitie (acum veche) am observat ca butona toata ziua. OK… poate e ceva in neregula cu mine… dar e mult mai frumos sa trimiti mesaje in ora decat sa scrii pe blog. M-am obisnuit cu el si am trecut mai departe. Inainte de Craciunul lui 2010 am citit un articol al unui coleg din liceu in care era vorba despre „ Cei 10 minunabili de la 10A ”. Am ras cu gura pana la urechi! Pur si simplu genial! Am citit acel articol cred ca ... de vreo 10 ori si inca il mai citesc din cand in cand, doar pentru a ma relaxa si a-mi aminti ca sunt si altii ca mine.

            Nu demult a aparut o „blogarita” in peisaj. Fata draguta, desteapta, cuminte… ce mai poti sa ceri ? Din curiozitate am dat click pe blogul ei si m-am uitat la articolele postate. Am ramas masca! Am dat de rotita de la mouse de am innebunit pana sa ajung la finalul paginii. I-am citit cateva articole care mi s-au parut mie mai interesante, important este ca am citit primul ei articol postat. Simplu, scurt, la obiect.

Nu prea m-am lamurit cam ce inseamna un blog. O insiruire de idei, de trairi, de poze, de amintiri… ? Nu am nici cea mai vaga idee. Sincer sa fiu, acum dupa ce am vazut cum se naste un articol, pot spune ca mi-am satisfacut curiozitatea (cel putin pe moment).